duminică, martie 03, 2024

shekhinah 🙃🙃🙃

 


soarele apune ca să-și ia lumina din întuneric 

politician egoist care mizează pe gura lumii:

a furat dar a și făcut


nu și-a învățat lecția

niciodată lumina n-a fost mai bogată

ca întunericul


da

întunericul are

angoasa

rătăcirea 

și demonii


dar are și visul

anonimatul

pacea

și viața

dacă n-ar fi fost întuneric

ar mai fi făcut Dumnezeu ziua?

crezi că pruncul în uter știe

ce-i ăla soare răsare?

crezi că dimineața

bolovanul ăsta fierbinte

răsare in trompele uterine

și apune în endometru 

doar pentru ca un embrion

să se răsfețe în d-uri?


în întuneric înveți

să-ți numeri zilele

ca să ajungi la o inimă înțeleaptă:

nașterea e o simonie

un trafic discret cu genomuri divine

când ți s-a dat viață

nimeni nu te-a întrebat

ce părere ai despre asta


dar semne sunt că

lucrurile se schimbă în bine

acum peste tot se aplică GDPR- ul

așa că cel care te-a creat fără voie

îți cere acordul

să fii mântuit

sâmbătă, februarie 24, 2024

hôtel-Dieu 🙃🙃🙃

 


o tandrețe sfâșietoare

ca o stațiune nescrisă din via crucis

când mama e luată jos de pe cruce

și pusă în brațele fiului


iar fiul duce mâna la piept

unde inima scurmă ogrinji

repetă la nesfârșit

ho, mă Bator, ho mă sărace

stai să mai hodinim

că doar nu dau tătarii


[o moarte bună e o operă magistrală

un fel de Sagrada familia

muncești la ea toată viața

conștient că n-ai să prinzi ziua

când o vei vedea

în toată splendoarea]

joi, februarie 22, 2024

biofilie 🙃🙃🙃

 


când inima e o calderă surpată

și camera magmei pustie

îndoiala dispare:

viața imită modelele naturale

nu interesează pe nimeni

că mai există și altul

omul e o pasăre rinocer

tot ce are neprețuit

sigilează în măruntaie

cu săpun de pământ


și într-un moment neprețuit

de tandrețe

începi să-nțelegi:

viața e un episod în reluare

din test de supraviețuire în doi

spre final în disperare de cauză

trimiți urletul să caute ajutor

iar urletul se întoarce în tine

mai sleit ca o șoaptă

și-ți spune:

prietene

we are fucking

fucked

marți, februarie 20, 2024

calistenichs 🙃🙃🙃🙃

 


(la cateheza pentru prima împărtășanie:

copii ce fel de carne mâncau

Adam și Eva în paradis?

de șarpe

ce e curcubeul?

o superputere pokemon

cine a fost Noe?

tiktoker)


(soundrack adecvat the mull of kintyre pentru următoarea secvență:

am ucis 10 cu propriile mele mâini, tată!

10 cu propriile mele mâini!

o, fiule, fii binecuvântat!

jur, 10 cu propriile mele mâini,

mamă, fiul tău este un erou!

mamă, fiul tău este un erou! 

ucide, omoară, omoară!)


(tritico: într-un terariu abandonat

țestoasa amușină amfipode uscate

mai mult ca oricând și-ar dori

companie)


(notă de subsol:

după ce a creat lumea

Dumnezeu a făcut pe dracu-n patru

și a obținut bifa albastră

acum creează conținuturi pe insta

pentru omul selfmade

exerciții calistenice pentru

o dezvoltare personală completă

nu-ți trebuie cruce umbră 

sau aparate de fițe

poți folosi conștiința ca rezistență

pentru mișcări simple

de existență)

sâmbătă, februarie 17, 2024

deficit de speranță 2 🙃🙃🙃 (otherside. confesiuni.)

aici frica cea mai ascunsă e frica de viață. din când în când se trag nume la sorți și nefericitul pe care-a picat măgăreața e trimis înapoi să trăiască. uneori se trag nume la sorți ca o reconstituire a sorților aruncați peste cămașa cristosului. alteori se scriu toate numele pe bilețele și se bagă-ntr-o urnă ca în jocurile foamei. dar moartea bate filmul întotdeauna pentru că nimeni nu e dispus să-ți ia locul și să treacă din nou printr-o viață de care n-are habar și pe care oricum n-o va ține minte.


când suntem în toane bune păcălim strașnic îngerii păzitori. tragem pe noi câte o piele și facem pe viii. ne furișăm în dormitoarele lor și ne ascundem sub pat. când le e somnul mai drag ieșim toți și urlăm din rărunchi: înger îngerașul meu ce mi te-a dat dumnezeu. te strici de râs când vezi cum le sar fulgii de la sperietură. filmăm buimăceala și o trimitem în grup pe WhatsApp să le fie învățătură de minte. dacă am fi fost de-adevăratelea vii probabil îngerii păzitori ar fi plecat în șomaj tehnic și obligați să se recalifice ca simpli mijlocitori. sau și mai rău. ar fi fost obligați să se înregistreze ca pfa-uri să se doteze cu mașini de surfilat aripi și să poarte tricouri imprimate fosforescent cu întrebarea: te-a durut tare când ai căzut din cer? 


pentru a preveni sindromul cabanei regulat evadăm în city break-uri pe ruta Peniél - Insulele Diomede. în Peniél părinții Bisericii reconstituie autentic și profi lupta lui Iacob cu omul lui Dumnezeu. la plecare se împart gratuit holograme votive cu chipul lui Iacob. în ascuns noi îi desenăm creastă îl colorăm argintiu și spunem că-i till lindemann.

în insulele Diomede se organizează supercupa eternității la fotbal între Insula de ieri și Insula de mâine. jucăm toți câte-o repriză în ieri apoi cealaltă în mâine. scorul nu prea contează aici toți avem puțin sânge italic. vorba amicului Winston: pierdem războaiele de parcă ar fi meciuri de fotbal și meciuri de fotbal de parcă ar fi războaie. mai mult experimentăm gravitația și fusul orar să ne piară pofta de-a mai fi oameni. iar dacă simțim cumva dureri fantomă doctor boici le rezolvă pe toate.


așa cum școlile viilor au vacanța de schi și noi avem nesfârșirea de iarnă. numărați cântăriți împărțiți în grupe cu cruce neagră sau roșie vizităm paradisul șeolul și iadul. la intrarea în iad stă scris memorabil: dacă lucifer a căzut a fost tragedie dacă l-au urmat milioane de îngeri e pură statistică teologică.

vineri, februarie 16, 2024

deficit de speranță 1 🙃🙃🙃 (purgatory. do not. cross)

 


primul lucru pe care îl înveți aici: nu există noapte sau zi lumina și întunericul sunt

doar probiotice cu prelungită eliberare.

aici sunt doar oscilații armonice

ca atunci când ești viu și pe nepusă masă

vin peste tine fragmente de oameni și locuri

atât de îndepărtate ascunse încât te întrebi

dacă le-ai trăit cu adevărat sau sunt rodul imaginației tale.


aici fiecare își gestionează veșnicia cum crede

de cuviință. așa cum viii învață la școala de abstinență că respectarea unui program e un pas necesar pentru a vindeca dependența și aici măcar un proiect o schiță de posibile acțiuni te ține pe linia de plutire și face mai improbabilă recăderea în viață.


de preferat ar fi să începi cu lucruri esențiale pentru regenerare. periodic să numeri gregorienele acatistele rugăciunile celor vii pentru tine. ele sunt pentru noi ca silimarina pentru ficat. dacă nu ai de unde contează mult și doi trei cunoscuți pasager care se bat cu pumnul în piept că au băut cu tine la agape frățești sau chindii de partid. când ești pomenit de cei în viață îți crește serotonina și te simți mai energic. 


în plus ai mărunțiș când joci poker sau memory cu proaspăt canonizații. de când faza cu belphegor nu se mai acceptă pe datorie.

un nou venit și-a pus sufletul gaj iar belphegor i-a tras țeapă ca samsarii de lemne care udă cioate uscate la sfârșitul iernii să tragă cântarul.


pentru cei care nu vor să riște Ignațiu organizează exerciții spirituale dar nu sunt indicate celor cu deficit de speranță.

o opțiune ok sunt cursurile de scriere creativă. asta dacă în timpul vieții nu ți-a plăcut iaru sau fulaș. aici înveți că autobiografia e vax. rezonanța e vax. totul stă în tehnică și lectură. multă lectură. știi cum e vorba aia: n-am să fiu bun niciodată și asta nu-i rău.


cei cu înclinații spre materii reale pot studia germinația. așa cum la orele de biologie copiii pun fasole boabe în apă și așteaptă să încolțească aici îngropăm chipuri în visele viilor și așteptăm interpretarea corectă.

din când în când liniștea e tulburată de aureole acustice care se-ndreaptă spre laboratorul de muzică. câte unul mai proaspăt ieșit din viață uită unde se află și fredonează la nesfârșit bella ciao. atunci sunt chemați paraîngerii care-l calmează cu ceai de ezov. aici sunt interzise cântece partizane de stânga de dreapta ori centru și orice doctrine isterice care tulbură ordinea socială.


reconfortante sunt și cursurile de lucru manual în special traforajul. cu mici fierăstraie de aer alegem șabloane și mituri ajustăm viteza și decupăm: timpul nu vindecă toate timpul doar te obișnuiește cu toate. moartea nu doare ci gândul alții vor trăi mai departe. moartea nu eliberează pe nimeni e tot o viață numai că schimbi carcasa de carne cu o carcasă sinaptică. 

cele mai bune lucrări sunt premiate cu diplome pentru tragism și perseverență.


duminică, ianuarie 21, 2024

viewer discretion is advised 🙃🙃🙃

 


[te-ai săturat să treci prin moarte

ca gâsca prin apă

fiecare zi e o decapitare lucidă

te trezești și te uiți buimăcit

cum trupul ți-o ia înainte

ca flota pierdută a lui Columb

spre un sfârșit previzibil

când pleacă n-are habar unde merge

când ajunge n-are idee unde se află

când se întoarce nu știe unde a fost]


[-de ce ții mâna la gură? te doare ceva?

-am luat o gură de apă că m-am împărtășit

și mi s-a lipit ostia de cerul gurii

da’ tu n-ai de unde să știi cum e 

la cât de rar te împărtășești

-ultima oară a fost de Crăciun

deci nu prea rar și nu s-a lipit

poate că ți s-a lipit

pentru că Domnul intră cam anevoie

în gura ălora care mor de grija aproapelui

sau poate a expirat trupul Cristului

în pixidă

crezi că sunt în spital

așa mulți dornici de sfânta împărtășanie?

oricum cu tine capelanul

și-a scos pe luna asta salariul

-dacă ești așa doxa de ce nu te faci preot?

- când la altar o să fie vin fără alcool 

poate o să iau în calcul și asta]


[ți se întâmplă și ție?

să-ți stea inima-n gât ca un os de pește

gândurile să te înfășoare în țeastă

ca o plasă rabiț de calitate superioară

când îți dai seama că toți ai tăi

au vârsta la care se moare mai des

apoi la un eveniment de rutină

(luare în spațiu sau internare)

descoperi că ai greșit

că ai mai pus niște ani de la tine

și-ți vine de bucurie să faci un moshpit 

cu Dumnezeu și tot cerul

nepriceperea ta

a dat înapoi timpul lor]

luni, ianuarie 15, 2024

crepi! 🙃🙃🙃




[înainte de liturghia copiilor

preotul încearcă să învioreze

micuții abia treziți

convins că toți vor răspunde

biserica

(împodobită frumos

cu brazi până-n tavan

și-o iesle ca-n filme) 

întreabă: copii

care e cel mai frumos loc

din oraș?

se uită atent atent

peste pădurea de mâini ridicate

și-l ochește pe Nicholas

cunoscut și ca dom’ președinte

(deși e născut în Cipru

când va fi mare Niko

vrea să se facă președintele țării)

ia spune tu Nicholas

care e cel mai frumos loc

din oraș?

Nicholas tușește puțin

apoi răspunde sigur pe el

cel mai frumos loc din oraș

e la KFC]


[la început credeai că-i teatru ieftin

când cei care-și adăpau morții

urlau din toți rărunchii

ah

de-aș fi știut că e ultima oară

aș fi spus alte cuvinte

aș fi spus te iubesc

aș fi spus ce n-am spus

ori ceva cu adevărat memorabil

îi vezi cum se macină

cum se leapădă de cuvinte

ca turiștii străini care dau vina

pe blestemul Pompeiului

și returnează pietricele furate

ca amintire

acum 

după ce ai prins ritmul

începi să te întrebi

oare ce ai alege să spui

dacă ai ști că e ultima oară

când vorbești cu aproapele?

(dacă ați fi pe aceeași lungime

de holter

i-ai ura in boca al morte

și ți se va răspunde cu-n zâmbet: 

crepi!

crepi la morte!)]


[nu-ți mai bați capul cu logica

circuitului funcțional din spital

de ce psihiatria e peste drum

de pediatrie

de ce au mutat cardio

lângă neonatologie 

la patru(o fi aerul mai ozonat)

așa cum proaspăt însurățeii

au grijă să calce cu dreptul

pragul în casă nouă

ai căpătat și tu o obsesie

când cobori citești cu grijă

indicatoarele

etajul IV

etajul III

etajul ll

etajul I

parter

acum e semn rău

dacă încurci lumile

pe vremea când lucrai la ziar

ți se părea amuzant

când coborai încântat 

că ai prima pagină

și din greșeală ajungeai la subsol

printre sicrie

și fulgi de cenușă)


[-du-te că se termină

programul de vizită

și după aia mă relaxez

-vezi nu te relaxa de tot

-cum o vrea ăl de sus

-ăl de sus vrea dacă

și tu vrei

iar dacă vrei spune-o tare

pe căldicei ăl de sus

nu prea-i are la inimă]

vineri, ianuarie 12, 2024

®evoluții (3)- (4) 🙃🙃🙃🙃

 

(3)


când erai copil

îți doreai să fii bărbat

să miroși a tutun

a boască și sex

când ai ajuns bărbat

te întrebai cum recunoști

un bărbat

îți umflai bicepșii în oglindă

strângeai cureaua la ceas

încheietura mâinii să pară mai mare

ascultai psihologii care spuneau

că nu-ți face bine

să vorbești rău despre taică-tu

acum ai vrea să arzi cărțile

în care l-ai urât cu devoțiune

când recompui în minte

fotografia alb-negru de la prima împărtășanie

îți spui că aduce cu Winnetou

jucat de Pierre Brice

sau cu Chester pierdut

în acordurile din one more light


(să crezi în oameni

e ca atunci

când pe toate autobuzele

scria cu litere mari Roman

te mândreai

că toate opresc în orașul tău

așteptai oamenii

prin toate autogările

mai târziu ai aflat

că era numele fabricii

și de asta niciun călător

nu cobora

la tine acasă)


(4)


de fiecare dată când se moare

în draci

cum se întâmplă în ultima vreme

tehnica cea mai bună de coping

e să te închizi în camera ta

și să dai în mintea copiilor

scoți din cotloane îngeri și diavoli

ca pe cowboy-ii și indienii de plastic

din ‘90

îi împarți pe echipe

și-i provoci la un maraton ®emi

așa îți poți trage sufletul o clipită

măcar au ocupație

și nu mai umblă aiurea prin oameni

a știut Dumnezeu ce-a știut

când i-a potrivit ca în

designated survivor

fiecare înger cu omul lui

și diavolul cu detaliile

dacă n-ai îngerul potrivit

sau râvnești la demonii altuia

din viață îți iei tălpășița

asimptomatic și mut

ca ciroza uscată

joi, ianuarie 11, 2024

(r) evoluții 2🙃🙃🙃🙃🙃

 (3)


când erai copil

îți doreai să fii bărbat

să miroși a tutun

a boască și sex

când ai ajuns bărbat

te întrebai cum recunoști

un bărbat

îți umflai bicepșii în oglindă

strângeai cureaua la ceas

încheietura mâinii să pară mai mare

ascultai psihologii care spuneau

că nu-ți face bine

să vorbești rău despre taică-tu

acum ai vrea să arzi cărțile

în care l-ai urât cu devoțiune

când recompui în minte

fotografia alb-negru de la prima împărtășanie

îți spui că aduce cu Winnetou

jucat de Pierre Brice

sau cu Chester pierdut

în acordurile din one more light


(să crezi în oameni

e ca atunci

când pe toate autobuzele

scria cu litere mari Roman

te mândreai

că toate opresc în orașul tău

așteptai oamenii

prin toate autogările

mai târziu ai aflat

că era numele fabricii

și de asta niciun călător

nu cobora

la tine acasă)


(4)


de fiecare dată când se moare

în draci

cum se întâmplă în ultima vreme

tehnica cea mai bună de coping

e să te închizi în camera ta

și să dai în mintea copiilor

scoți din cotloane îngeri și diavoli

ca pe cowboy-ii și indienii de plastic

din ‘90

îi împarți pe echipe

și-i provoci la un maraton ®emi

așa îți poți trage sufletul o clipită

măcar au ocupație

și nu mai umblă aiurea prin oameni

a știut Dumnezeu ce-a știut

când i-a potrivit ca în

designated survivor

fiecare înger cu omul lui

și diavolul cu detaliile

dacă n-ai îngerul potrivit

sau râvnești la demonii altuia

din v

iață îți iei tălpășița

asimptomatic și mut

ca ciroza uscată